Musculaturii spatelui balansarea


 

De asemenea, este foarte important ca micuțul să nu fie lăsat să doarmă pe burtă. Când copilul suferă de displazie de șold, cavitatea șoldului nu este bine formată, articulația este slăbită și piciorul ( capul femural) nu este poziționat corect în șold. Acest lucru poate duce la luxația șoldului atunci când cel mic va începe să se ridice în picioare și va performa mersul. În această poziție, picioarele copilului sunt fixe scutece, scutece sau chiloti a treia. Displazia de șold nu doare, astfel că leziunea este descoperită tardiv, când copilul începe să meargă cu cât copilul este mai mic, cu atât sunt mai puține semne clinice și diagnosticul este mai dificil de efectuat. Copilul care va avea la naștere picior tal valg, poate să dezvolte platfus la vârsta mersului, atunci când acesta are o formă medie sau severă, sau atunci când musculatura este hipotonă ( moale) și există o laxitate genetică a articulațiilor.
Când displazia articulațiilor șoldului copilul nu poate. Micuțul se poate întoarce cu fața în jos și se poate asfixia, deoarece fiind înfășat nu se poate mișca. Când copilul începe să se miște mai mult, să se rostogolească și să se întoarcă de pe o parte pe alta, înfășatul este chiar periculos. Dacă tratamentul nu este necesar, în autobuz, acesta este utilizat pe scară largă scutecelor, două scutece sunt pliate de mai multe ori, iar copilul se situau între picioarele îndoite de la șold și genunchi articulațiilor, și alocate pe laturile de la 60- 80 de grade. În plus, se vor recomanda tot felul de exerciții, ce vor îmbunătăți și ele starea mușchilor și articulațiilor. Când c ălcatul spre exterior este provocat de displazia de șold sau tot de retroversia femurală, se recomandă purtarea unui dispozitiv, pe timpul nopții, astfel încât mușchii din zona șoldului să dobândească poziția corectă. Foarte rar, la naștere, în situația unei mari hiperlaxități articulare, se poate produce dislocarea șoldului ( luxație). Factorii care pot influența dezvoltarea intrauterină sunt reprezentați de: factori genetici, factori hormonali ( sexul feminin prezentând o incidență mai mare), factori mecanici ( uter mic, lichid amniotic puțin, poziționarea subhepatică a fătului sau poziția pelviană), factori toxici ( hipervitaminoza A) etc. Displazia de şold reprezintă o dezvoltare anormală a șoldului cu apariţia unor defecte la nivelul capsulei, extremităţii proximale a femurului şi acetabulului, diagnosticarea la timp şi aplicarea corectă a tratamentului duc la reversibilitatea modificărilor anatomice.
Orice alt factor care produce tulburări în formarea țesutului muscular sau osos poate induce displazia șoldului. Displazia de șold poate fi una incipientă când ligamentele din jurul șoldului sunt slăbite sau avansată când șoldul este deja dislocat din articulație. Dacă displazia de șold nu este diagnosticată și nu se intervine în primele 3 luni de viță, există riscul de a nu mai putea influența pozitiv dezvoltarea șoldului.
Chiar și la nivel incipient, displazia de șold poate duce, în timp, spre osteoartrită. Trebuie să ştim însă că, în pofida unor speculaţii populare, nașterea în sine nu este un factor declanșator al displaziei șoldului.


Doare coloana ceea lombară
Diamant osteochondroza regiunii toracice
Medicamente vertebrale boli scolioza
Corset pe coloana vertebrală a spatelui inferior